Traducerea îmi aparține
NEW YORK – Se conturează tot mai mult ideea ca dezastrul american, în războiul din Irak, război instrumentat de neo conservatori, este cel mai mare după Vietnam, și nu mai poate fi ascuns!
Nu este așa? Cu o insolența fără seamăn, fostul vicepreședinte Dick Cheney, cel care a avut puterea reală în administrația Bush, a afirmat că președintele Barack Obama este responsabil pentru dezastrul în creștere din Irak.
„Obama este un păpălău, permițând dușmanilor Americii să acționeze agresiv în Orientul Mijlociu și Europa de Est„, mârâie Cheney. El vrea ca trupele americane să reocupe Irakul, și poate Siria.
Discursul lui Cheney a fost aplaudat de către un alt bătrân senil, liderul partidului republican, senatorul John McCain.
La Washington s-a infiltrat un roi de neo conservatori. Adepți ai lui Cheney încearcă să îl determine pe Obama să revină în Irak, dar și să provoace mai multe războaie împotriva lumii musulmane.
În Marea Britanie, ei ar fi fost cunoscuți sub numele de imperialiști și Loyalişti. Adepți ai lui Cheney s-au aliat cu neo conservatorii cu o evidentă orientare pro-Israel.
Ambele părți doresc să vadă Imperiul American extins la nivel global, a scris Dick Cheney într-un editorial publicat de organul de presă al dreptei, Wall Street Journal, făcând o adevărată diatribă, violentă, împotriva lui Obama.Acum, președintele Obama se confruntă cu o decizie grea. Oscilează între a trimite o forță aeriană limitată împotriva jihadiştilor, sau să trimită o forță de 300 de soldați americani, din trupele speciale, care sa țină piept înaintării jihadiştilor Ba ‘athist.
Pe lângă uciderea multor civili (victime colaterale), atacurile aeriene vor supăra Arabia Saudită și o mare parte a lumii musulmane sunnite. Obama știe că America nu trebuie să apară ca susținător al șiiților împotriva minorității sunnite.
Saudiții au avertizat în mod deschis pe Obama să nu intervină în Irak. Între timp, Iranul a început să trimită forțele terestre în Irak, stârnind furia Arabiei Saudite și Israelului. Cooperarea între Washington și Teheran în privința Irakului, ar putea avea un efect pozitiv asupra negocierilor nucleare americano-iraniene.
Obama vrea să susțină promisiunile făcute și să trimită 300 militari din forțele speciale americane la Bagdad, în calitate de „consilieri”, ca în în războiul din 1980, cu scopul de formare, sau de consiliere a trupelor locale. În fapt el vrea să trimită oameni care să împingă de la spate trupele autohtone, ezitante. Mai este vorba și de drone aeriene care să fie gata în orice clipă pentru a acționa.
Obama se află în același tip de dilemă cu care s-a confruntat Marea Britanie, în războiul Mahdist din 1885. În acel an, Marea Britanie a trimis pe Generalul-maior Charles George Gordon la Khartoum, în Sudan, pentru a conduce lupta împotriva jihadiștilor islamici cunoscuți sub numele de Dervishes. Liderul lor, Mohammed Ahmed, alias Mahdi¹, a devenit un personaj negativ al epocii victoriene, extrem de important, asemănător cu ceea ce în epoca noastră a fost de Osama bin Laden.
Gordon nu a fost ajutat de Gladstone, după trimiterea sa în fruntea armatei britanice, care a ajuns până la Nil în încercarea de a liniști spiritele la Khartoum. La fel ca Obama, Gladstone, a vrut să evite aventurile imperiale, dar în cele din urmă a fost obligat, de protestele publice șovine, să trimită o armată în Sudan. Acest lucru s-a întâmplat după ce Gordon a fost ucis, devenind un martir, creștin, victorian. Înfrângerea de la Khartoum a britanicilor a fost cauzată de faptul că ajutorul a venit prea târziu. Britanicii s-au retras din Sudan, lăsând pe Dervishes-i să proclame Sudanul ca stat independent (1885-1898). Vina pentru acest eșec a fost a prim-ministrului Gladstone, care a întârziat cu câteva luni trimiterea ajutoarelor militare în Sudan. Gladstone a pierdut încrederea publicului și autoritatea, iar după de două luni a demisionat.
Ce este adevărat, este ca avem de a face cu interesele companiilor petroliere. Aproximativ 8.000 de jihadiști au renăscut. Aceștia provin din militanți ai partidului Ba’ath, iar guvernul american îi consideră o amenințare pentru Statele Unite ale Americii, spune Obama. Ei sunt, de fapt, o amenințare cumplită pentru interesele petroliere transfrontaliere. Saddam Hussein a naționalizat resursele petroliere din Irak și a dat afară pe proprietarii străini. De îndată ce a fost detronat, SUA și alte companii petroliere străine au revenit pentru ca să se bucure de aurul negru din Irak. Așa cum a spus Dick Cheney, Irakul a fost invadat de dragul „Israelului și al petrolului.”
Între timp, Casa Albă este pregătită să retragă sprijinul dat lui Nouri al-Maliki. Generali șiiți deja au planificat cum să redecoreze biroul lui Maliki. Atenția de la alegerea unui nou guvern la Kiev, este deturnată acum în SUA, către conflictul irakian
Amintiți-vă ce a spus odată Henry Kissinger, „e mai periculos fiind aliat al Americii decât inamicul ei.”
Maliki va deveni o marionetă inutilă şi va fi înlăturat curând de Unchiul Sam. Indiferent de puterea ce o va crea CIA la Kabul, în viitor se vor confrunta cu amenințări similare şi aici. Armatele, atât a Irakului cât și a Afganistanului, sunt plătite ca să poarte uniforme, nu pentru a lupta.
Cu toate acestea, putini americani sunt conștienți de faptul că războiul din Irak a costat mai mult de 1000 miliarde dolari – finanțat prin împrumuturi din China și Japonia. Nepoții noștri vor plăti aceste datorii.Articol scris de Eric Margolis pe site-ul http://www.lewrockwell.com, sub titlul original : Is Iraq Arabic For Vietnam?
¹Muhammad Ahmad ibn as Sayyid Abd Allah (Khalifa; al-Mahdi; Mohammad Ahmed) (n. 1846 – d. 1899) a fost un conducător al luptei de eliberare a populațiilor sudaneze împotriva colonialiștilor englezi (1896–1898) și șef al statului independent Sudan (1885–1898).
Blogul lui Popa Țeapă 