Administraţia locală Olteniţa


Această prezentare necesită JavaScript.

Ieri, în jurul orei 10 am surprins imaginile din care am făcut acest mic slideshow. Dacă pentru ca sa fie păzit un semn de circulație, este nevoie de trei polițiști, într-un loc și alții 4-5 pe de laturi, mă întreb ce gospodar  iscusit i-a pus pe aceștia la treabă! Oare nu era de ajuns doar un indicator  cu trecerea interzisa și altul cu șantier în lucru. Polițiștii se plâng de faptul ca au rămas putini  și nu fac fata în lupta împotriva infractorilor, dar îți pierd timpul în astfel de „misiuni”

accesul_interzis
accesul_interzis

Oricum acțiunea ce se desfășoară nu este una normală. Aceste asfaltări trebuiau făcute odată cu construirea acelor movile pe sosea, denumite cu prea multă emfază sensuri giratorii. Dar oraşul este gospodărit de un gospodar lipsit de calitatea principala a unui astfel de om. Nu oricine este bun gospodar în ograda proprie este şi într-o comunitate mai mare sau mai mică.

Iata şi imagini de azi din acelaşi loc

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Done Şerbănescu nu mai este la muzeu


done2-300x200Am găsit în ziarul adevarul.ro un articol intitulat : Omul care a scris istoria la Olteniţa. Director de muzeu, scos forţat la pensie la 81 de ani” din care voi reda doar o parte:

Profesorul Done Şerbănescu, directorul Muzeului Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa, a fost forţat să iasă la pensie deoarece la venerabila vârstă de 81 de ani figurează încă salariat. Arheologul ocupă postul de conducere de 45 de ani şi a fost cel care a organizat şi modernizat instituţia. Spune că a avut un şoc atunci când a fost anunţat că trebuie să nu mai vină la serviciu, însă s-a obişnuit cu noul statut. “Autorităţile locale m-au anunţat că de pe 16 septembrie nu mai sunt directorul muzeului. Nu s-a întâmplat acest lucru în decursul anilor deoarece au avut nevoie de mine. Am atâtea proiecte încât sunt convins că tot răul este spre bine. Voi fi colaborator al muzeului şi sprijin noua conducere în toate activităţile. Eu voi fi aici pentru că am în spate toate campanile arheologice din judeţ”, a povestit profesorul Şerbănescu. Mărturiseşte că şi-a dat seama că va fi concediat în momentul în care a fost aprobată ordonanţa de urgenţă nr.77 din 29 iunie 2013. “ Până atunci era obligatoriu să concediezi 7 oameni ca să angajezi unul, acum e suficient să plece unul singur pentru a-i lua altul locul”, spune proaspătul pensionar. Aşteaptă decizia de pensionare şi speră să aibă un venit lunat cât de cât decent. “Măcar 2.500 de lei să fie pensia atât cât încasam ca director al muzeului. Aş fi foarte mulţumit”, spune arheologul.

Al doilea ctitor

Absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, promoţia 1958, Done Şerbănescu…….
Citeste mai mult: adev.ro/muef2o

Am scris aceste lucruri pentru ca domnul Done Şerbănescu a devenit o figură emblematică a culturii şi istoriei Olteniţei, un om pe care îl respect profund pentru tot ce a făcut şi pentru tot ce mai are de făcut.

Omul care a scris istoria la Olteniţa. Director de muzeu, scos forţat la pensie la 81 de aniCiteste mai mult: adev.ro/muef2o
Omul care a scris istoria la Olteniţa. Director de muzeu, scos forţat la pensie la 81 de aniCiteste mai mult: adev.ro/muef2o

Victor Cojoacă redivivus la Olteniţa


Victor Cojoacă a fost un primar în Oltenița prin anii ’80 care a făcut în față primăriei grădină de zarzavat. Era un mod de a se răzbuna pe Olteniţeni, că au parcul frumos din faţa primăriei. Nu ştiu de ce conducerea actuală încearcă să strice ce este făcut în Olteniţa şi să înlocuiască cu alte lucruri care înseamnă bani. Şi de bani ar fi nevoie la spital, la uzina de apă, la controlul efectivelor de câini comunitari,  dar unde n-ar fi nevoie. Prima investiție făcută în Olteniţa a fost sensul giratoriu de la primărie. Ea a anulat o altă investiţie, deja făcută, pentru care se cheltuiseră deja nişte bani şi care nu se amortizase.

A urmat altă investiţie cea a distrugerii spaţiului verde din faţa primăriei. „Gazonul” şi gardul viu pus de pe vremea când a fost construită noua primărie, au fost desfiinţate pentru a face faţă la noi cheltuieli pentru ….ştim noi cine?!!!

Pentru plantarea unor puieți care să înlocuiască gardul viu de pe bulevardul Republicii, s-au cheltuit niște bani în vechea legislatură. Acum aceștia au ajuns la gunoi, scoşi de oamenii, aceeași care i-au pus, dar la ordinul altui primar.

În zonele verzi de pe străzi, din faţa blocurilor au fost montaţi robineţi pentru ca să fie udată iarba. Dacă nu venea bura de ploaie de zilele trecute, nu mai exista gazon. Economie la sânge pentru cetăţeni, dar hai să facem o casă de cultură de milioane de euro. Nu neg necesitatea acesteia dar mi se pare mai importantă acum sănătatea oamenilor, spitalul, apa,etc

După alegeri a fost urgent desprins ECOSAL de primărie, unde serviciul era deservit de 3-4 funcționari, acum ajungându-se la un număr de peste 40  plus ceilalți care într-adevăr sunt indispensabili, şi lucrează pe teren. Nu ştiu cum singuri care au dat prime într-un cadru mediatizat au fost cei de la Ecosal!

Dar ştirea care m-a mirat este că cei de la Ecoaqua n-au luat salariul de o săptămână. Ştiu că acolo sun cheltuieli mari cu energia, dar sunt probleme şi cu asigurarea calității apei. Oare nu trebuie făcut ceva şi de primărie, chiar dacă nu este în administrarea primăriei?

În continuare vă invit să priviți un film care pamflet cu o parte din mărețele realizări ale actualei echipe de conducere de la primărie.

Asezarea de pe moșia OLTENIȚA MAI VECHE DE 1515


Această prezentare necesită JavaScript.

Tara Romaneasca: Asezarea de pe moșia OLTENIȚA MAI VECHE DE 1515. În 1853o delegaţie formatã din locuitorii Olteniţei-Vechi, ,,obrae[1] de osebitu caracteru, precum şi alţi asemenea  όmeni din rnai multe locuri”, si ai satelor invecinate: Ulmeni, Chiselet, Cornãţele (Mânãstire), Chirnogi, Radovanu, Cãscioare, etc., Se duce la proprietarul moşiei  Olteniţa, Printul Alex. D. Ghica, şi il roagă să le vândă o parte din moşia sa pentru a înfiinţà un oraş, ,,slobodu unde se póta lucrâ negouţulu şi meseriile loru apăraţi  cu totul de dãrlie obstii sãtenilor câtre proprietate”. Prinţul Alex. D. Ghica, aprobându ̶ le cererea, vinde locuitorilor din moşia sa: întâi (1853), 600 pogoane (100 pogoane vatra oraului, restul izlaz), apoi (1858) înca 500 pogoane, pentru locuitorii ce se vor înmulţi .

Iată actul de fundare al Oraşului Olteniţa care stă scris pe pisania de la intrarea bisericii Sft. Nicolae şi care aratã detaliat condiţiunile şi modul întemeierii lui.

,,Astădi 28 lulie anul 1872 sub patronagiul Măriei Selle Domnitorului României Carol I proprietarii oraşului ridicându aceastã petrã spre a rãmãnea pentru vecinicu recunoscutu de toţi privitorii moştenitori bassele fondamentale acestui oraşu Olteniţa, se traduce aici amḝndouḝ trarzsacţiunile precum urmeaă Actulu de transacţiune pentru Fondarea acestui oraşu Olteniţa.

Mulţi dintre locuitorii Olteniţii obrae deosebitu caracteru, precum şi alţi asemenea ómeni din mai multe locuri dorindu să se infiinţeze acolo un oraşu solobodŭ unde sḝ pótã lucra negoţulŭ şi meseriile lorŭ apãrati cu totul de dãrile obştii sãteniloru cãtre proprietate. Au inaintatu pentru acéstã rugăciune cãtre Inălçimea sa Printulu Allessandru Dimitrie Ghica. stãpãnul. proprietaru al moşii Olteniţa si Inălţimea sa binevoindŭ a primi cererea a hotãrãt ca să se osebeascã la o parte a moşii o întindere de sesse sute pogoane de pămentu pentru a se Infiinţà acolo un oraşu cu totulu osebitu şiapăratu de orce dare cátre proprietate, şi slobodu a face in vatra lui orce vânderi de felul Insuitu desãvãritei proprietşţi, şi ertate la legile în fiinţa, spre acestui daru sfârşitu, şi ca să se chibueascã despăgubirea cuvenitã casei Inălţimei selle Printului Ghica atât pentru pãmḝntelŭ ce dã cãtŭ ci pentru micşorarea venitului moşiei provenite .

¹ obrae – obraze, feţe, persoane deosebite, reprezentative ale localităţii

Bătălia de la Giurgiu (decembrie 1461 – ianuarie 1462)

Enciclopedia României

Bătălia de la Giurgiu (decembrie 1461 – ianuarie 1462), între Imperiul Otoman şi Tara Romaneasca: Asezarea de pe moșia OLTENIȚA MAI VECHE DE 1515, generată de refuzul lui Vlad Ţepeş (1448, 1456 – 1462, 1476) de a plăti tributul către Poartă.

Din 1459, când Papa susţine la Conciliul de la Mantova organizarea unei cruciade conduse de regele maghiar Mathias Corvin (1458 – 1490), domnul muntean se raliază ideii şi renunţă la vasalitatea faţă de Imperiul Otoman. Sultanul, ocupat cu alte cuceriri în Europa şi Asia, cere bey-ului de Nicopole, Hamza paşa să-l prindă pe Ţepeş „prin orice chip s-ar putea: prin înşelăciune, prin jurământ sau printr-o cursă oarecare, iar dacă nu se va putea aşa, apoi să ne prindă şi, aşa prins, să ne ducă la împărăţie”, după cum subliniază domnul într-o scrisoare trimisă lui Mathias Corvin. Apoi, sultanul i-a cerut, în iarna anului 1461 – 1462, să aducă personal, pe lângă cei 10 000 de galbeni, „tributul ce-l dă în fiecare an”, şi 500 de copii (cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil), ceea ce Vlad Ţepeş refuză să facă.

Chemat la Dunăre pentru a rezolva unele probleme apărute la graniţa dintre cele două state, domnul muntean dejoacă planul iniţial, care viza prinderea sa, şi, împreună cu un corp de oaste îi învinge pe otomani. Cei rămaşi în viaţă au fost luaţi prizonieri, duşi în zona Târgoviştei, şi traşi în ţeapă, rezervând două ţepe lungi pentru Hamza paşa şi ajutorul său, Yunus bey (Katabolinos).

Au urmat mai multe atacuri de pradă în zona cetăţii Giurgiu şi la S de Dunăre, în ţinuturile otomane, „nimicindu-i cu desăvârşire pe locuitori, împreună cu femeile şi copiii lor şi caselor le-a dat foc, arzând totul pe unde mergea” (Laonic Chalcocondil). După cucerirea Giurgiului (ianuarie 1462) „prin surprindere şi vicleşug; prefăcându-se că ei sunt turcii care se întorceau din expediţie, oamenii lui Ţepeş au cerut oştenilor din cetate să le deschidă porţile” (Nicolae Stoicescu). Odată intraţi, au omorât toţi otomanii care le-au ieşit în cale, au jefuit şi ars cetatea apoi.

Oastea trece Dunărea îngheţată şi atacă violent un teritoriu întins, situat între Obluciţa şi Novo Selo, de la gurile Dunării la Rahova [Oreahovo, Bulgaria]. „Pe rând se prefăcură într-un pustiu grozav, unde bălţi de sânge îngheţau lângă ruinele negre, Obluciţa, pe unde se trecea din Dobrogea în Moldova, satele de lângă Chilia …, aşezările … de la gurile Dunării, Cartalul, Rasova, Turtucaia [Trutakan, Bulgaria], din faţa Olteniţei noastre, Nicopolul [Nikopol, Bulgaria], unde se taie capul subaşei …, apoi Şiştovul, Samovitul, Ghighiul la gura Oltului, Turnul…, Rahova, unde se cucerii şi castelul” (Nicolae Iorga).

Domnul muntean a urmărit mai multe obiective prin expediţia de la Dunăre: pe lângă demonstraţia de forţă menită a-i înfricoşa pe otomani, s-a urmărit distrugerea sistemului defensiv otoman de pe ambele maluri ale fluviului, înlăturarea pericolului permanent pe care-l reprezentau garnizoanele din cetăţi şi, după cum reiese din scrisoarea către regele maghiar, arderea punctelor de trecere peste Dunăre, pentru a împiedica o campanie de pedeapsă. Consecinţa imediată a fost pătrunderea în Tara Romaneasca:  a unei mari oştiri, condusă de sultanul Mehmet II (1444 – 1446, 1451 – 1481) şi pierderea tronului de către Vlad Ţepeş.

Bibliografie

George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011

N Iorga

Istoria lui Ştefan cel Mare, povestită neamului românesc

Bucureşti, Minerva, 1904, pp. 267-269

·  Août – septembre : expédition de la flotte bourguignonne sur le Danube à la recherche du roi Ladislas III Jagellon et du cardinalGiuliano Cesarini que l’on dit encore vivant (Walerand de Wavrin, Regnauld de Comfide, Jacot de Thoisy, le cardinal vénitien Francesco Condulmer, accompagnés par les forces valaques de Mircea). Elle assiège Silistra (16 août), Turtucaia (29 août), Giurgiu et Rusciuc. A Rusciuc, Vlad Dracul, qui participe à l’expédition, accueille en Valachie 12 000 Tsiganes venus de Bulgarie9.

·  29 août : prise de Turtucaia (bg) et massacre de la garnison ottomane par les croisés.

·  12 septembre : parvenu devant Nicopolis la flotte croisée fait sa jonction avec Jean Hunyadi qui décide de lever le siège et de faire passer le Danube aux troupes au confluent de la rivière Jiu. Les troupes du sultan se retirent et Hunyadi refuse de les poursuivre (1er octobre

http://fr.wikipedia.org/wiki/1445

În urma acestor lucruri putem sintetiza La data de 29 august 1445 Oltenița exista. Deci prima atestare documentară, chiar incomplet susținută a fost 29 August 1445.

Adevărul despre actuala schimbare a datei considerate ca ziua orașului Oltenița este un moft, o sincopă de grandomanie a cuiva.

De fapt actuala localitate, orașul Oltenița actual există de la  6 septembrie 1950 – când Prin Legea nr.5 au fost desființate cele 58 de  județe, fiind înlocuite cu 28 de regiuni  (compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune).

Atunci a dispărut primăria din Oltenița veche, cu toate instituțiile de stat pe care le avea ca o comună suburbană, fiind absorbită de orașul Oltenița constituit în 1853.

Primaria Urbei Olteniţa şi primăria Comunei urbane Olteniţa entităţi diferite în 1881, steme diferite.
Primaria Urbei Olteniţa şi primăria Comunei urbane Olteniţa entităţi diferite în 1881, steme diferite.

Hai sa ne c…m în parcul din faţa primăriei!


Eu aşa interpretez aşezarea acelor WC-uri, ecologice, în zona verde ce înconjoară primăria. Ele au fost amplasate acolo cu prilejul noii Ţiganiade, cu putoare electorală,  organizate de primarul ales al municipiului nostru, Costinel Milescu. Primar ales și care vrea să ne mai păcălească încă odată.

Probabil domnia sa a organizat aceste serbări ale Olteniţei cu banii economisiţi din salariul domnului vice Cercel Florian pe care nu l-a mai plătit de luni bune. Om gospodar primarul nostru!

Ce mă îngrijorează este faptul că acţiunea dumnealui este privită cu ochi buni de o mare parte din populaţie, dar şi de intelectuali, precum ar fi doctori şi profesori.

În nici un oraş din lume nu blochezi centrul unui oraş pentru astfel de serbări. Se putea găsi o altă locaţie, spre exemplu stadionul! Desfăşurarea acestor serbări aici sunt pentru atragerea unei mase electorale, de o anumită factură, care la ora actuală susţin alt candidat.

Bunul simţ şi decenţa sunt departe de actuala campanie electorală care se caracterizează prin atacuri murdare şi lovituri sub centură.

Așadar, „Hai să ne c…m în parcul din faţa primăriei!”