Aurul verde al Dunării, la Oltenița!


Continuare 15 februarie

Aurul verde al Dunării, proiect transfrontalier cofinanțat de UE. Am participat la Silistra la închiderea acestui proiect pe tărâm bulgăresc, lucru ce îl puteți vedea în videoclipul de mai jos, ca și felul în care guvernatorul Silistrei oferea diplome participanților bulgari.

Aseară am participat la același eveniment organizat de Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița, de domnul Done Șerbănescu, directorul muzeului împreună cu echipa sa. Singurul sprijin al primăriei a fost faptul că a permis desfășurarea spectacolului în sala mare de ședințe a primăriei.

Dacă la Silistra participanții au avut onoare să primească diplome din partea celui ce deține funcția similară prefectului din România, la noi, pentru că nu s-au atribuit diplome unor fotbaliști, evenimentul nu a meritat atenția autorității locale.

Vă ofer spre vizionare două videoclipuri realizate cu ocazia acestui eveniment, urmând ca al treilea să îl adaug mai târziu după ce voi face prelucrarea materialului. Iată că am adăugat și ultimul clip

Aurul verde al Dunării a fost un proiect frumos care a cerut multă muncă, mult efort din partea participanților, a echipei de coordonare, care nu am văzut să fi avut un ajutor din partea autorității locale care preferă să organizare serbări câmpenești în centrul orașului care să paralizeze  circulația în zonă o vreme bună. Cu atât mai mare şi demn de laudă, este aportul domnului Done Șerbănescu şi a echipei sale care  au dus greul acestui proiect în România.

În opinia mea acest proiect trebuia să aibă o finalitate practică mai concretă. Ținând seama de modul în care se degradează malurile defrișate ale Dunării poate ar fi trebuit declanșată o campanie de reîmpădurire a unei zone. Atunci Aurul verde al Dunării ar fi avut un mod practic de referință pentru generațiile viitoare.

    În orice caz, cu micile stângăcii ale mișcării artistice de amatori, din ziua de azi din România, Aurul verde al Dunării a fost un lucru deosebit, demn de a fi repetat.

Silistra şi bulgarii încântători! Românii se fac de râs mereu!

În spiritul prieteniei mele cu blogatu voi introduce această frază care poate vă va stârni curiozitatea să deschideți Link-urile: sandale aurii , sandale albe, toate sunt frumoase.

Festivalul folcloric „Natura în folclorul transfrontalier”


Festivalul folcloric „Natura în folclorul transfrontalier”

În zilele de 15 și 16 februarie 2013 au avut loc activități dedicate acestui eveniment, desfășurate fie în incinta „Muzeului civilizației Gumelnița din Oltenița” unde a avut loc vernisajul unei expoziții de pictură, cât și sala mare de ședințe a Primăriei Oltenița. Ca o opinie proprie, aglomerația mare de la aceste evenimente arată faptul că oltenițeni sunt dornici de astfel de evenimente, sun dornici de cultură.

Organizarea a fost plăcută, dar caracteristică unui festival folcloric de amatori. Ca un cârcotaș ce sunt, pot spune că sonorizarea a fost de slabă calitate, de multe ori muzica depășind în intensitate vocea interpretului. MAI MULTE IMAGINI SI POVESTIRI AICI, PE ZIARUL  LUI IPU

Adevărata fata a României. Cam sărăcăcioasă!


Domnule Năstase
Sunt printre puţinii care am asemuit gestul dumneavoastră cu unul demn de un mare comandant de oşti, l-am asemuit cu gestul generalului Milea.
Totuşi nu pot să trec peste  faptul că multe dintre condiţiile dificile, de detentie, invocate de dumneavoastră, sunt un lucru cotidian pentru sute de mii de români: „vor trebui să se trezească, în fiecare zi, la ora 5:30, vor dormi în paturi suprapuse, vor avea apă caldă câte două ore de două ori pe săptămână, vor trebui să se obişnuiască cu mirosul de sulf şi cu depunerile de pe ţevile de apă; vor trebui să înveţe să mănânce toate felurile de mâncare – bazate în principal, pe cartofi şi varză, – cu lingura; vor trebui să se înveţe să nu se sperie de şobolani – în curtea de plimbare – dacă aceştia nu sunt mai mari de 20 de cm; să respire mai puţin în zilele de caniculă – atunci când mirosul de la groapa de gunoi din apropiere este ingrozitor; să nu se enerveze la „invaziile” periodice de musculiţe şi de ţânţari, la urletele celor obişnuiţi să „socializeze” de la ferestrele celulelor……”
-Mulţi dintre românii care încă mai lucrează se scoală chiar la 4:30
-Unii nu au sau nu-şi pot permite sa aibă apă caldă la robinet si încălzesc câte o oala ca să se spele.
-Sunt numeroase oraşe cu înstalaţiile de apă învechite care miros urât, a clor.
-Mâncarea de cartofi şi de varză (á propos varza a ajuns să coste 4 lei un kilogram), sau diferite alte asemenea meniuri sunt obisnuite, de multe ori si le doresc sute de mii de români. Unii trăiesc cu un ceai dimineaţa şi unul seara, iar la prânz mănâncă fie ciorbă de legume fie cartofi fierţi.
-Foarte puţini oameni îşi permit să aibă aer condiţionat, aşa că se luptă cu ţânţarii si muştele este un lucru normal,  pentru că ţin geamurile deschise în speranţa unei adieri de vânt.
Şi sunt multe altele pe care românul de rând le îndură, la fel, dacă nu mai rău decât cei de la penitenciar. Singurul lucru de care se pare ca ne bucurăm este o spoială de libertate.