Gearavela George, mai ia şi plasă!


Gearavela, tăind tortul
Gearavela, tăind tortul

 

 

 

 

 

Într-un articol din februarie 2012, am văzut o alăturare făcută între doctorul Gearavela George, renumitul acupuncturist, vicepreședintele asociației de acupunctură din România şi o altă persoană, lucru ce mi s-a părut dezonorant pentru doctor. .

Această asociere se făcea prin prezența celor doi la la o întâlnire cu publicul, în sala Toma Caragiu a teatrului L.S. Bulandra.

Sunt sigur că doctorul a avut ce spune, dar doamna ingineră Mihaela Gugu….

Diferența dintre cei doi este ca de la Cer la Pământ. Domnul Gearavela este absolventul unei facultăți de medicină, având în spate o vastă carieră medicală , cu rezultate excepționale.

Doamna Gugu (parcă nume antologic) vă spune singură cine este

Actualmente Profesor Asistent al Institutului Upledger USA și Președintele Asociației CranioSacrala metoda Upledger
 Născută în Craiova, absolventa a Facultății de Mecanica secția Tehnologia Construcțiilor de Mașini, (1988) am început sa-mi croiesc drumul în cariera și în 1990 am înființat prima societate comerciala, însă deși totul lua amploare cu repeziciune, sufletul nu mi-a fost împăcat… își cauta vocația.
Mi-am continuat dezvoltarea profesionala ca  inginer, alimentând astfel pretențiile intelectuale, dar in paralel am încercat sa găsesc și răspunsul la întrebările sufletului, si după ce m-am mutat în Brașov (1995), am continuat seria unor cursuri de masaj si alte terapii complementare.
In perioada 1995-2000 mi-am impartit timpul intre cariera = inginerie, pasiune = terapii manuale si bine-nteles familie.
În 2001 am emigrat în Canada, unde am avut curajul să aleg între cele două alternative de activitate si am hotărât să aprofundez cercetările legate de sănătatea trupului-minţii-spiritului, acea parte care acoperea şi hrănea mai mult sufletul meu… dar şi mintea… Aşa am început să studiez pe langa alte terapii holistice si terapia CranioSacrală.
In 2007 am devenit Profesor Asistent al Intitutului Upledger USA si tot cam in acel timp a inceput sa incolteasca si dorinta de a promova terapia CranioSacrala in Romania.
In 2008 am participat pentru prima oara la targul “Body Mind & Spirit”
In 2009 a aparut in librarii cartea “Tu si Medicul din Tine” Terapia CranioSacrala si Eliberarea SomatoEmoritionala a Dr.John Upledger. Traducerea acestei cărţi a fost un pas in indeplinirea dorintei mele de a aduce INFORMAŢIA in Romania.
In Sept. 2010 am organizat primul curs din Romania, de invatare a tehnicilor terapiei CranioSacrala si pana in prezent sunt 132 terapeuti formati.
Idealul meu este să practic această terapie cu un înalt profesionalism şi să transmit cunoştinţele mele tuturor acelora care vor să le înveţe.  Asociaţia CranioSacrală metoda Upledger este unica organizaţie aprobată şi acreditată de Institutul Upledger USA să susţină cursuri în România

Deci doamna ingineră a trecut la medicină, fără studii aprofundate asupra corpului omenesc, doar cu aşa zisa inspirație Divină! Hai să fim serioși, doamnelor şi domnilor

În privința alăturării domnului Gearavela cu doamna ingineră nu poate fi vorba decât de politețe, sau de inducerea sa în eroare, de către Cristian Pompei.

Doctorul Gearavela recunoaște limitele acupuncturii, pe când stimabila doamnă Guru, scuze Gugu se consideră intermediarul Puterii Divine pe pământ.

Una sunt acele care  au efect asupra unor boli prin manevrarea corectă a acestora şi alta sunt incantațiile, mângâierile şi alte prostii.

Fiți mai atent domnule Pompei când vă faceți lista de invitați.  Prezența acelei inginere a demonetizat valoare doctorului Gearavela.

Lumea Misterelor

Transferoviar Călători, îi discriminează pe rommi?


dr2005-134181909518Preluare integrală de pe Ziarul lui Ipu, cu unele mici adăugiri.

 „Transferoviar Calatori, sau minunea de trei zile”, articol apărut în 1 martie 2013, pe Ziarul lui Ipu.ro a generat un comentariu pe care prefer să îl public ca pe un articol nou, drept la replică.

Autor : Transferoviar Calatori
Comentariu:
Apreciem interesul dumneavoastră pentru informarea publicului despre condițiile de călătorie cu trenul întâlnite cu ocazia efectuării investigației jurnalistice.

Secția Oltenița este un caz edificator despre cum managementul statului a condus aproape la dispariția la propriu a unei secții de CF, iar în prezent ea este operata cu trenuri în care dumneavoastră nu vă găsiți loc, datorita faptului ca locuitorii din localitățile ce sunt deservite de CF de-a lungul celor 60 km, la cât măsoară distanța intre București și Oltenița, aleg sa călătorească din nou cu trenul. În alta ordine de idei, va comunicam ca am depus eforturi extraordinare pentru a depăși problemele care duseseră secția într-o stare deplorabila. Ca jurnalist puteți sa aflați ușor cam cum se desfășura o călătorie cu trenul către Oltenița, când era gestionata și operata de către companiile de stat.
Este evident ca nu pot fi depășite chiar toate problemele anterioare, întotdeauna. Este important care este opinia generala. Si constatările dumneavoastră nu au caracter de permanenta. Faceți o afirmație cel puțin ciudata,  având în vedere ca sunteți jurnalist. Dacă nu știați, va informam ca pe parcursul celor 60 de kilometri, trenul traversează câteva localități în care viețuiesc locuitori de etnie roma. Noi suntem mândri ca am reușit sa eliminam caracterul fraudulos al călătoriei, aspect ce devenise o realitate incontestabila înainte de preluarea secției în administrare privata. Suntem singurul operator care apelează la servicii de paza în tren, tocmai pentru a spori siguranța tuturor călătorilor. Probabil de aceea tot mai mulți locuitori ai zonei se îndreaptă către călătoria cu trenul în drumurile lor zilnice. Ne-a interesat întotdeauna și ne interesează în continuare sa asiguram condiții optime de călătorie. O facem din respect pentru călători și din respect pentru profesia noastră. În ceea ce privește calitatea călătorilor din trenurile de Oltenița, trebuie sa țineți cont ca aceștia provin dintr-o zona rurala fără multe resurse.
Trebuie sa țineți cont ca cei mai mulți călători aleg trenul ca mijloc de călătorie trenul, deoarece au și posibilitatea de a transporta și bagaje voluminoase. Sunt mulți locuitori care merg la piață cu produse sau care își fac cumpărăturile în București. Tocmai pentru ca va declarați un om cu principii de stânga, trebuie sa fiți de acord ca oamenii trebuie ajutați și în sensul mai sus menționat.
Cu toate ca ne luam în permanenta masuri de verificare a legalității călătoriei, ne întâlnim periodic cu situația încercării de către unii călători de a frauda călătoria, prin diverse metode. Nu sunt mulți, dar totuși aceștia exista. De aceea am stabilit reguli în ceea ce privește eliberarea legitimațiilor de călătorie de către personalul nostru. Dar numai impunând condiții stricte am reușit sa rezolvam problemele grave de legalitate.
În ceea ce privește starea de curățenie a trenului, și implicit a toaletelor, va asiguram ca la fiecare capăt de secție acestea sunt salubrizare. Datorita temperaturii scăzute de afara, probabil ca nu a existat timp suficient pentru ca  podeaua sa se usuce. Tot din cauza temperaturilor scăzute, rezervoarele toaletelor nu se alimentează pe timp de iarna. Odată cu venirea primăverii, rezervoarele sunt alimentate cu apa. Pe perioada staționarii, după salubrizare, toaletele sunt încuiate pentru a nu fi folosite în staționare. La controalele pe care le efectuam în tren, pana acum nu am întâlnit situația pe care o descrieți ca s-a întâmplat pe data de 1 martie la trenul 15290. Personalul de paza nu are în atribuții controlul legitimațiilor de călătorie. Prin urmare nu avea cum sa pactizeze cu călătorii frauduloși. Acest lucru este posibil numai dacă personalul de tren nu și-a îndeplinit atribuțiile. De la începerea activității și pana în prezent, am renunțat la serviciile personalului de tren care a fost depistat cu călători frauduloși și celor care nu și-au desfășurat activitatea conform sarcinilor din fisa postului. În ultima perioada, cu ocazia controalelor efectuate, nu am constatat ca se mai întâmpla acest lucru. Dar rămâne în atenția noastră aspectele sesizate de către dumneavoastră.
La unele trenuri mai utilizate, probabil ca unii călători rețin locuri și pentru alții (prieteni, colegi de munca, membri de familie) în diverse situații. Probabil și dumneavoastră ați face la fel. Este important ca acel loc reținut sa nu rămână neocupat și după plecarea trenului. Din pozele postate de către dumneavoastră reiese totuși ca erau și locuri libere pe care va puteați așeza. Nu putem împinge regulile la absurd.
Pare ca postarea dumneavoastră nu tine neapărat sa fie obiectiva. Dacă sunteți un observator al fenomenului, ar fi trebuit sa apară pana acum și ceva postări despre felul cum a evoluat sau nu acest transport de-a lungul unui an de când aceasta secție este gestionata și operata de către firme private.
Va asiguram ca suntem conștienți ca dacă serviciile noastre nu rămân la un nivel bun, călătorii vor căuta alternative de transport.

Transferoviar Calatori

Undeva în răspuns se spune: „Dacă nu știați, va informam ca pe parcursul celor 60 de kilometri, trenul traversează câteva localități în care viețuiesc locuitori de etnie roma”. Mă mir că există o astfel de atitudine rasistă la domni de la Transferoviar Calatori. Din ceea ce au spus aici rezultă romii sunt de vină cu tot ce se întâmpla rău pe trenurile Domniilor lor. Curată segregare rasială! Ţiganii sunt vinovați pentru calitatea proastă a serviciilor dvstră. Şi dacă nu mai erau rommi, pe cine mai dădeați vina?

Cât privește diferența dintre felul în care se „desfășura o călătorie cu trenul către Oltenița, când era gestionata și operata de către companiile de stat”, vreau să vă spun că prin anii 70/80 se circula cât se poate de confortabil pe acestă linie. Pe parcurs s-a redus calitatea. Așa și la Transferoviar Calatori a fost bine un an și acum a început declinul.

Din ceea ce spuneți referitor la toalete iarna nu ar trebui folosite de pasageri.

Referitor la bagaje iată ce spune regulamentul „Regulamentul pentru călătoria cu trenurile aparținând S.C. Transferoviar Calatori SRL” la :

Cap.III, 9. Pentru a nu afecta condițiile de confort, pasagerii sunt rugați să depoziteze bagajele în spatiile special amenajate. Fiecare călător dispune pentru bagajele sale de mână doar de spațiul situat deasupra locului pe care îl ocupă sau de un spațiu echivalent în boxa pentru bagaje a vagoanelor. Masa totală a bagajelor de mână admisă pentru fiecare loc ocupat este de 30 kg. Este interzisă depozitarea bagajelor pe culoar.

De fapt unde sunt boxele pentru bagaje a vagoanelor.

O să încerc să obțin imagini și cu modul în care personalul de pază ia bani de la călători, sau fumează cu ei pe hol, iar când trece controlorul nici nu cere bilet sau altceva. Oricum am călătorit acum peste o lună cu trenul de la Oltenița la București și personalul dvstra ca și cel de pază discutau între ei că „Vine controlu’ la ăla  de la București”. Deci nu aveți cum să surprindeți astfel de situații. Eu știu că un membru al unei echipe de pază  ca aceasta de la Transferoviar Calatori, nu are ce să discute cu pasagerii, altceva decât ceea ce este necesar.

Trebuie sa țineți cont ca cei mai mulți călători aleg trenul ca mijloc de călătorie trenul, deoarece au și posibilitatea de a transporta și bagaje voluminoase. Sunt mulți locuitori care merg la piață cu produse sau care își fac cumpărăturile în București. Tocmai pentru ca va declarați un om cu principii de stânga, trebuie sa fiți de acord ca oamenii trebuie ajutați și în sensul mai sus menționat.

Acestă remarcă, la fel ca și cea cu rommi dar îmi dă de gândit dacă este vorba de o firmă serioasă sau nu. Acesta este un tren de persoane sau de piețari. Mâine—poimâine o să cereți ca ceilalți călători fără bagaje să suporte și costul călătoriei celor cu saci și bagaje multe!  🙂

Locurile libere la care faceți referire erau păzite de un cerber neînfricat, care nu a vrut să fie fotografiat.

Pare ca postarea dumneavoastră nu tine neapărat sa fie obiectiva.

Da nu este obiectivă, este reacția unui călător frustrat că nu poate beneficia de servicii normale în urma unui preț plătit. Mult mai îngrijorătoare este atitudinea dvstră  rasistă, în privința romilor.

În același timp văd că scoateți în față greutățile trecutului pentru a scuza neîmplinirile prezentului, tactică folosită de toți guvernanții noștri postdecembriști pentru a-și masca fie incapacitatea de a guverna, fie alte interese ascunse. Nimeni nu v-a rugat să preluați aici, iar atunci când știu că altădată trenul făcea 1 oră și 15 minute până la București (anii 70) iar acum după modernizările care vă mândriți că le-ați făcut majoritatea trenurilor fac distanța în 106 minute (1 ora și 46 de minute). Aș sugera asociației pentru discriminarea romilor să vadă în ce măsură, declarațiile ce vizează pe aceștia. din răspunsul Transferoviar Călători sunt discriminatorii și insultătoare la adresa etniei.

Doriți să deveniți selectivi și cu persoanele în vârstă, cu bărbații la andropauză sau femeile la menopauză? Cine știe când vă expuneți ideile anti−rommi atât de clar!!!!

Citiți și pe Oltenițalive  sau pe Ziarul lui Ipu

Fi responsabil cu aproapele tau!


Orice stapan responsabil isi duce la un moment dat animalul de companie la un medic veterinar. Fie ca e vorba de un simplu vaccin sau deparazitare, fie ca sunt probleme ceva mai grave de sanatate, toata lumea posesoare de animal/pasare sau alta “bestie” merge la veterinar. Si atunci cand se intampla sa culeg impresii, povesti in urma vizitelor, nu mica imi este mirarea sa vad ca, stapanii aleg sa se comporte si la veterinar cu la fel de multa desconsideratie, daca nu chiar mai rau decat la medicul uman. Doar naravul nu se duce cu una cu doua. Tocmai de aceea am ales sa scriu cateva opinii, avad amici medici veterinari, despre cum si-ar dori sa fie abordati de catre stapani. Cu toata intelegerea de rigoare pentru posesorii de animal, ingrijorati ca nu inteleg ce se intampla cu iubirea lor cu par/pene/puf i-as sfatui sa tina cont de catva idei.

  1. Cand nu stiti ce se intampla cu animalul vostru sau vreti sa va asigurati ca totul e atat de in regula pe cat pare si alegeti sa faceti o vizita veterinarului (si foarte bine faceti!) amintiti-va cand sunteti fata in fata cu acesta ca, cel putin in ceea ce priveste medicina, STIE MULT MAI MULTE DECAT VOI. Sau nu, reformulez, amintiti-va ca medicul stie medicina, mare parte din noi, nu. Asa ca faceti dragii mei bine si spuneti-i tot, dar tot ce a facut sau nu a facut animalul, ce a mancat, inghitit, baut, muscat. Daca nu ii spuneti tot, risca fie sa inteleaga gresit si sa puna un diagnostic eronat sau daca alegeti franturile de adevar, sa il bage in ceata totala. Astfel nu numai ca va pierdeti toti vremea aiurea dar se pot scurge momente pretioase de viata animalului vostru. Singurul care va poate ajuta animalul in aceasta ecuatie este medicul veterinar si daca ati ales sa ii treceti pragul aratati-i cel putin tot atat respect, intelegere si rabdare cat va acorda si el.
  2. In momentul in care primiti vesti, fie ele bune sau rele dar, mai ales rele, despre starea de sanatate a animalului amintiti-va ca nu doctorul vi l-a imbolnavit, nu este vina lui ca animalul are probleme asa ca nu sariti cu pofta de cearta in capul bietului om. Mult mai costructiv ar fi sa incercati sa gasiti impreuna solutii salvatoare, la urma urmei fiecare contribuie cu cate ceva, voi cu banii el cu tratamentul.
  3. Pentru ca a venit vorba de costuri, cred ca ne-ar face bine sa ne reamintim ca, asa cum la medicul uman trebuie sa platim daca alegem sa mergem la un cabinet particular, la fel trebuie sa facem si la veterinar. Informatia, timpul, ca mai toate pe lumea asta, costa. Nu pentru ca asa vrea medicul ci pentru ca asta este realitatea. Daca aveti probleme financiare sau sunteti dispusi sa cheltuiti doar o suma modica pe tratamentul animalului, frumos este sa discutati asta din timp. Interesati-va de preturi, de diagnostic si de suma la care se poate ridica un eventual tratament. Din pacate in Romania nu prea se intampla ce vedeti pe Animal planet unde, nu sunt prezentate cazuri din cabinete veterinare (!) ci actiuni ale unor organizatii finantate prin donatii, forte bine sprijinite de sistemul politic si administrativ al tarii respective. Iar cand prezinta cazuri, nu uitati ca acolo, majoritatea animalelor au ASIGURARE privata de sanatate! Pana cand se vor intampla si la noi astfel de minuni, haideti sa incercam sa fim cooperanti cu cei care incearca, asa cum pot, sa dea o mana de ajutor. Exista cabinete extrem de bine utilate si pregatite pentru a face fata unor situatii grave, unor urgente veterinare cu ajutorul ambulantelor si a unor medici veterinar din Bucuresti, in mod special, dedicati care au toata vointa sa ajute. Secretul este ca vointa sa existe de ambele parti.
  4. Un caz depre care am auzit discutandu-se aprins zilele trecute ma face sa aduc in dicutia de aici urmatoarea idee. Animalul este responsabilitatea stapanului fie ca se face bine, fie ca, din pacate, se intampla sa moara. Este de prost gust sa consideram ca daca se insanatoseste este al nostru daca nu……….sa se spele doctorul pe cap cu el. Pana in momentul fatidic, doctorul veterinar incearca, consuma timp si medicamente incercand sa il salveze. Efortul trebuie rasplatit. Nu este nimeni raspunzator de soarta animalelor noastre, de la un punct incolo, nici macar noi. Asa ca sa lasam viata sa-si urmeze cursul iar noi sa me comportam civilizat.