70 de ani de la procesul lui Petain dar nu şi a petainismului

Fără titlu

Bundesarchiv_Bild_183-H25217_Henry_Philippe_Petain_und_Adolf_Hitler_0Recent am găsit un  articol interesant din L’Humanité, intitulat „70 de ani de la procesul lui Petain dar nu şi a petainism-ului„. Un articol lucid al unei perioade tulburi din istoria Franţei al lui Pierre Chaillan, apărut pe 14  august, 2015. El vorbeşte despre procesul de numai 24 de zile al Mareşalului Philippe Pétain care a dus la condamnarea acestuia la moarte, „vinovat de colaborare cu inamicul”. Totuşi autorul articolului îşi pune o întrebare:

„cum se face că procesul celei mai mari personalităţi în fruntea „statului francez”, investit,  în urma votului din 10 iulie 1940, cu puteri depline Pétain cu o  majoritate a deputaților Adunării Naționale a celei de-a treia Republici Franceze, a separat responsabilitate colectivă și foarte asolvind-o, în cazul regimului politic care a susţinut ideologia susținut? Verdictul dat de 15 august 1945, a fost transformat de generalul  de Gaulle  la ora  în închisoare pe viaţă.

În ciuda acestui lucru Mareşalul Petain rămâne:

Mareșalul Franței  om de stat francez” nascut la Cauchy-à-la-Tour (Pas-de-Calais), în 1856 și care a murit în detenție pe insula Yeu (Vendée) în 1951.  „De la castigatorul Marelui Război(primul război mondial) la liderul reacționar al unei Franțe umilite de ocupanții germani, Philippe Pétain lasă o imagine mixtă. În memoria națională, aceasta întruchipează atât victoria din 1918, rușinea de vara anului 1940 și a crimelor de la  Vichy”

Maréchal de France et homme d’État français (Cauchy-à-la-Tour 1856-Port-Joinville, île d’Yeu, 1951).

Du vainqueur de la Grande Guerre au chef réactionnaire d’une France humiliée par l’occupant allemand, Philippe Pétain laisse une image contrastée. Dans la mémoire nationale, il incarne à la fois la victoire de 1918, la honte de l’été 1940 et les crimes de Vichy.

Philippe Pétain Enciclopedia Larousse

În continuarea articolului se vorbeşte despre faptul că Mareşalul Petain a condus Franţa , vina este şi a guvernului colaboraţionist.

Ca o concluzie autorul spune : „Dacă Franța a făcut procesul lui Petain, sau recunoscut responsabilitățile guvernului său Vichy, procesul petainism-ului  nu”.

Ei bine am  vrut să scriu aceste rânduri ca urmare a legii 217/2015, lege cu profund caracter de cenzură.  Francezii amintesc mereu despre marii oameni de stat  pe care i-a avut în frunte, dacă au avut mai multe rele decât bune, deci li se permite să vorbească. La noi pumnul în gură despre activitatea lui Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Tutea.

Văî invit să citiţi şi comentariile pe facebook ale celor care au citit articolul 

 Totuşi nu mă pot abţine fara să vă redau opinia unui cititor, Christophe Mahou  „Nazismul a pierdut ” războiul între bărbaţi „, dar, din nefericire, nu a pierdut „războiul spiritelor „.

Fără titlu

Legea 217/2015 nu face decât să renască nostalgiile trecute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s