Ce să fie, ce să fie? Oare cârdășie?

Am găsit prin ungherele internetului un articol din 2006 publicat în România liberă. El se numește:

Clientii PSD, favorizati de fostul edil

Jaf la Primaria Oltenita

13 Octombrie 2006

După ce autorul povestește cum au fost înstrăinate CTZ

și fabrica de zahăr, atinge o altă problemă care se prelungește pana în ziua de azi. Citiți tot articolul aici.

Primarul… crescător de animale Cam în aceeasi perioada in care a fost pecetluita soarta centralei termice a orasului, primarul Ștefan Dumitru a mai girat o „teapa” pe banii contribuabililor. Edilul a aprobat, fără sa clipească, un schimb de imobile extrem de dezavantajos pentru primarie. Beneficiarul afacerii a fost afaceristul Petre Tone, care era și vicepreședintele PSD Oltenita. După ce, in anul 2000, a închiriat de la RAGCL un spațiu comercial situat in buricul târgului, pe Bulevardul Tineretului, Petre Tone s-a gândit ca n-ar fi rău sa pună mana pe acest imobil. Ajutorul a venit din partea colegului sau de partid, primarul Ștefan Dumitru. Mai întâi, Tone a cumpărat un grajd dărăpănat, situat in zona portuara, care aparținuse unei ferme de vaci. Ulterior, Petre Tone a propus primăriei schimbul grajdului cu spațiul comercial. Pentru a justifica o asemenea tranzacție dubioasa, RAGCL, prin scrisoarea nr. 6477/25.07.2001, informa Primăria Oltenita despre necesitatea construirii pe lângă sera de flori a orașului a unei gospodarii auxiliare, axata pe creșterea și îngrășarea animalelor. Argumentul forte al acestei aberații a fost faptul ca „sera se afla într-un cadru natural care oferă condiții de pășunat și crearea unei baze furajere”!?! Ștefan Dumitru a negat ca în realizarea tranzacției a cântărit faptul ca Petre Tone era vicepreședintele PSD Oltenita. „Eram colegi de partid, dar asta nu are nici o legătura cu schimbul”, a declarat fostul primar.
După parafarea afacerii, Ștefan Dumitru a renunțat sa mai facă ferma de animale, ceea ce dovedește ca justificarea fantezista a necesitații înființării unei astfel de unități nu a fost decât un paravan pentru favorizarea lui Tone. Mai mult, nici pana în prezent primăria nu a catadicsit sa preia în gestiune grajdul din port. La alegerile locale din 2004, pesedistul Ștefan Dumitru a candidat, fără succes, la un nou fotoliu de primar. Culmea ironiei, sloganul sau electoral a fost „sa continuam împreună ceea ce am început!”. Olteniţenii nu au dorit însă ca Ștefan Dumitru sa continue favorizarea clientelei PSD pe bani publici.

În legătură cu acest schimb public acest contract de schimb și alte acte legate de el :

Această prezentare necesită JavaScript.

Ceea ce este curios cu această tranzacție este faptul că cele două imobile schimbate sunt evaluate diferit, dar nu se compensează cu diferența în nici un fel

588 664 983 – 188 250 000=400 414 983. Oare domnul Țone Petre să fi fost așa de generos să renunțe la bani. Dar o mână spală pe alta!

Oricum așa cum arăta magazia, nu cred că valora atât de mult!

Şi mai este un lucru curios:

ce mă miră este că la vest construcția aflată în proprietatea domnului Ţone nu are vecini. Construcţia se afla pe terenul statului. Este o cacealma. Iar

…..

Aici însă proprietarul este stăpân şi pe cota indiviză ca orice locuitor la bloc. Praf în ochii oamenilor.

Aş vrea să evidențiez şi alt aspect scos în evidență de domnul Catană Dumitru, consilier la acea vreme:

Ce este și mai curios este faptul că domnul Ţone, ajuns primar la Oltenița, prin oamenii primăriei a dărâmat acea construcție care se afla acum pe terenul statului, iar el ca primar putea decide in acest sens. Sigur că nu a făcut-o cu propriile mâini ci cu angajații primăriei. Până la urmă el a primit gratis o proprietate în buricul târgului, pe nimic.

Vrea să audă cineva, pentru că până acum din 2001 toată lumea mucles.