Ce s-ar fi întâmplat dacă?


Prietenul meu Nicolae Mavrodin va publica în curând în din Bucureşti o nouă carte intitulată „Ce s-ar fi întâmplat dacă?”

Iată un fragment din ea:

      Ar fi existat voievodatul Transilvaniei fără expansiunea maghiară?

Ţara de dincolo de păduri”, cum a fost denumită regiunea respectivă, a fost un loc „binecuvântat de Domnul pe pământ”, aşa cum spune Nicolae Bălcescu..Aici există minereuri preţioase, exploatate încă de pe vremea lui Burebista şi a urmaşilor săi, dar şi sare, lemn şi alte bogăţii.

Ungurii au fost izgoniţi din stepele aflate în nordul Mării Negre, din regiunea numită de ei numit Atelkuz, de către bulgarii aliaţi cu pecenegii şi ajung astfel până în dreptul oraşului Munkacs, mergând în lungul Carpaţilor Moldovei şi galiţieni. De la Munkacs au trecut munţii şi s-au aşezat în câmpia Tisei. Acest traseu nu este agreat de unii istorici unguri, motivul fiind contestarea continuităţii daco-romane în Transilvania. Trecerea ungurilor în pustă s-a făcut în anul 896.

În câmpia Tisei şi în Ardeal ungurii au întâlnit o populaţie amestecată, româno-slavă. Acest lucru este susţinut de cronica notarului anonim a regelui Bela al II-lea şi de cronica rusească numită a lui Nestor. Cronica lui Simon de Keza nu face referire la populaţia întâlnită de unguri în Ardeal. Potrivit cronicii notarului anonim existau în stânga Tisei trei „ducate„: al lui Menumorut, între Someş şi Mureş, deci în Crişana, al doilea al lui Glad în Banat şi al treilea al lui Gelu, în Transilvania propriu-zisă. Aceştia aveau ca supuşi pe vlahi şi pe slavi, iar în oastea lui Menumorut se află şi pecenegi.Aceste teritorii, au devenit ţinta tendinţelor expansioniste ale ungurilor, şi erau privite ca un paradis terestru, plin de bogăţii şi de frumuseţi fără margini.

Cronica lui Anonymus, Gesta Hungarorum, spune: „Când tatăl lui Ogmand, iscoada lui Tuhutum, dând târcoale ca o vulpe, a văzut, pe cât poate să cuprindă vederea omului, bunătatea şi rodnicia pământului şi pe locuitorii săi, i-a plăcut nespus de mult şi, în cea mai mare grabă, s-a întors la domnul său. Şi, după ce a sosit, i-a vorbit multe domnului său despre bunătatea acelei ţări: că pământul acela e udat de cele mai bune râuri, al căror nume şi folos le-a amintit pe rând, că din nisipul lor se culege aur, că aurul din acea ţară este cel mai bun aur, că de acolo se scoate sare şi materii sărate şi că locuitorii din acea ţară dunt cei mai nevoiaşi oameni din toată lumea. Fiindcă sunt Blachi şi Sclavi cari nu au alte arme decât arcuri şi săgeţi şi ducele lor Gelou e puţin statornic şi n-are ostaşi buni împrejurul său şi n-ar îndrăzni să se împotrivească curajului Ungurilor, fiindcă suferă multe neajunsuri din partea Cumanilor şi Pecenegilor.” „…Tuhutum, tatăl lui Horca, cum era el un om şiret, după ce a prins să afle de la locuitori despre bunătatea ţării de dincolo de păduri, unde domnia o avea un oarecare Blac Gelou, a început să ofteze, dacă n-ar putea cumva să dobândească, printr-o favoare din partea ducelui Arpad, ţara de dincolo de păduri, pentru sine şi pentru urmaşii săi”

Primind aprobarea lui Arpad, Tuhutum trece din Sălaj cu oastea în zona actualului judeţ Cluj şi îl atacă pe Gelu pe râul Almaş, un afluent al râului Someş. Gelu este învins şi astfel regele Árpád (850–907) dobândeşte teritorii de vis.

În privinţa lui Menumorut iata ce spune aceeaşi cronică

„Trimişii lui Arpad (…), Usubuu şi Veluc, (…) sosind în fortăreaţa Byhor, au salutat pe ducele Menumorut şi i-au prezentat darurile pe cari i le trimisese ducele lor. În urmă însă, comunicându-i solia ducelui Arpad, au pretins teritoriul pe care l-am numit mai sus. Iar ducele Menumorout i-a primit cu bunăvoinţă şi încărcându-i cu diferite daruri, a treia zi le-a spus să se întoarcă acasă. Totuşi le-a dat răspunsul, zicându-le: Spuneţi lui Arpad, ducele Hungariei, domnului vostru. Datori îi suntem ca un amic unui amic, cu toate ce-i sunt necesare, fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu i-l vom ceda niciodată, câtă vreme vom fi în viaţă. Şi ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, cum se spune, fie de frică, ceea ce se tăgăduieşte. Noi însă, nici din dragoste nici de frică, nu-i cedăm din pământ nici cât un deget, deşi a spus că are un drept asupra lui. Şi vorbele lui nu ne turbură inima că ne-a arătat că descinde din neamul regelui Athila, care se numea biciul lui Dumnezeu. Şi chiar dacă acela a răpit prin violenţă această ţară de la strămoşul meu, acum însă graţie stăpânului meu, împăratul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-o mai smulgă din mâinile mele.”

Deşi învins în luptă Menumorut îşi va da fiica drept soţie fiului lui Arpad, iar el va păstra pe mai departe stăpânirea voievodatului său.

Dacă unguri n-ar fi fost izgoniţi din Atelkuz, de către bulgarii aliaţi cu pecenegii, în anul 896, alta ar fi fost configuraţia etnică a zonei. Rămaşi în stepă, acest popor nomad, ar fi încercat sa îşi extindă teritoriile fie înspre estul spaţiului românesc, fie spre Dobrogea sau către Imperiul Bizantin.

Acest popor nomad care îşi avea obârşiile pe lângă ultimele ramificaţii ale Munţilor Altai, în nordul Persiei, stabilit o perioadă în zona dintre cursul mijlociu al Volgăi şi Munţii Ural, ajunşi în Lebedia, izgoniţi şi de acolo, ajung vecinii noştri de la vest.

Transilvania, ferită de expansiunea maghiară ar fi evoluat sub forma unei ţări aflate în interiorul spaţiului românesc, independentă şi cu graniţe sigure.

Probabil că s-ar fi numit Voievodatul Transilvaniei, fiindcă elementul slav era puternic şi în interiorul arcului carpatic.

În cronica lui Anonymus, Gelu era numit „dux blachorum et bissenorum”, adică „duce al românilor şi slavilor”. De aici putem deduce că la curtea voievodului Gelu erau şi români, dar şi slavi, care pătrunseseră masiv în Transilvania.

Ţările româneşti care erau nişte enclave etnice s-au menţinut şi în perioada expansiunii şi consolidării opcupaţiei maghiare.

Aici, ungurii nu s-au amestecat, aceste zone fiind organizate ca în perioada de început a Evului Mediu românesc.

Aici, forma de organizare socială era obştea sătească, conducător fiind cneazul.

Unul dintre cnezi a fost Voicu, tatăl lui Iancu de Hunedoara. Pentru serviciile aduse, regele Ungariei îl înobileză pe Voicu, îl împroprietăreşte cu castelul şi domeniul Hunedoarei, alăturând şi  elogiile aduse acestuia din partea Coroanei apostolice.Castelul rămâne în urmaşilor săi.

Dominaţia maghiară în Transilvania se manifestă brutal şi prin măsuri discriminatorii pentru cei de altă etnie sau religie.

Diplomă andreeană  exclude pe nobilii de altă religie decât cea catolică din comunitatea nobililor din Transilvania. Acest mod de a acţiona al ungurilor a dezavantajat populaţia băştinaşă, majoritară, excluzând participarea reprezentanţilor săi la luare deciziilor în zonă. În acelaşi timp este şi un exemplu de convertire forţată la catolicism, modalitate  a biserici catolice ce s-a manifestat şi în colonizarea altor teritorii, cum a fost America, Auastralia, etc.

Rezistenţa românească a fost cât se poate de acerbă, mai ales după intrarea acestui ţinut sub dominaţie habsburgică.

Munţii Transilvaniei, bogaţi în zăcăminte minerale, dar şi împodobiţi cu păduri de brad şi de stejar au cunoscut jalea românilor, care pribegeau în propriul ţinut.

Ultimele zvâcniri de naţionalism şi spirit românesc au fost cele din 1784-1785, când moţii au declanşat răscoala împotriva grofilor şi a ocupaţiei despotice maghiare.  Peste aproape cinci zeci  de ani, Avram Iancu a creat un punct de rezistenţă revoluţionară în Ţara de Piatră.

Dacă Transilvania n-ar fi fost ocupată de unguri, la un nivel cultural mult sub standardele vremii, inferiori din acest punct de vedere băştinaşilor,  dar avantajaţi de spiritul războinic, necruţător, de multe ori barbar, sigur că acest ţinut n-ar fi avut evoluţia social-politică consemnată în istoria naţională.

Românii ar fi fost în procent de 90%, la care s-ar fi adăugat câteva procente de slavi, existenţi în Transilvania după anul 602, când Nichifor Phocas (602-610) le-a acordat statutul de federaţi şi i-a lăsat să se deplaseze la nord de Dunăre.

N-ar fi fost aduşi nici secuii, înrudiţi cu ungurii, pentru a apăra trecătorile din Carpaţii Orientali de invazia cumanilor, dar nici saşii, aduşi din necesităţi economico-administrative.

În acest fel Transilvania n-ar mai fi fost racordată la spiritul occidental, ci la cel bizantin

Ar fi fost benefică organizarea acestui ţinut românesc după sistem balcanic, ori ar fi reprezentat un regres din punct de vedere administrativ, politic şi cultural?

Stăpânirea habsburgică instaurată, după  9 mai 1688 când generalul Anton Caraffa impune nobilimii transilvănene acceptarea  „de bună-voie” a protecţiei împăratului Leopold I şi renunţarea la suzeranitatea turcilor, este văzut de unii istorici, oameni politici şi chiar locuitori de rând, ca un act benefic, civilizator.Dacă Transilvania n-ar fi intrat sub cele două regimuri de dominaţie, maghiar şi habsburgic, poate că spiritul balcanic ar fi dăinuit şi în spaţiul intracarpatic, destul de definitoriu pentru cutumele înrădăcinate în Muntenia şi Moldova.

Ungaria devenită o ţară catolică, regii săi fiind apostolici, adică recunoscuţi de papalitate ca supuşi credincioşi, a făcut posibilă legătura Transilvaniei cu Occidentul şi organizarea după sistem apusean.

Este drept că  stăpânirea maghiară, habsburgică şi apoi cea austro-ungară au dus la înăsprirea vieţii românilor din Transilvania, dar în acelaşi timp a întronat spiritul de respect faţă ded muncă, de lege şi ordine publică.

De fapt nu este meritul ungurilor, popor migrator, venit din de undeva din nordul Persiei şi care au încercat să se stabilească în câteva locaţii, în stepa Rusă de azi, în Lebedia şi apoi Atelkuz.

Stăpânii de azi ai câmpiei Panonice au fost influenţaţi la rândul lor de cultura occidentală, dar mult mai repede, pentru că ei nu aveau de fapt nici o orientare religioasă concretă, erau un popor migrator, fără o ideologie proprie. Trebuie să menţionez că în acea perioadă Biserica Catolică era destul de dură, în încercarea de a-şi impune autoritatea, lucru pe placul barbarilor nomazi maghiari.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s