VOI MENŢINE ACEST POST PE PRIMA PAGINĂ, A BLOGULUI MEU, CA UN LEITMOTIV A CONVINGERII MELE, CĂ NU PUTEM FI ALTCEVA DECÂT NIŞTE IPU!
Subtitlul acestui blog este inspirat de nuvela „Moartea lui Ipu” de Titus Popovici.
Ipu este „nebunul satului”,dintr-un sat ardelean. Acţiunea se desfăşoară în timpul celui de-al doilea război mondial. Un militar german este ucis. Germanii dau un ultimatum comunităţii locale: în ziua următoarea , ei vor trebui să îl predea pe vinovat, în caz contrar urmând sa se facă execuţii în masa.
I se propune lui Ipu, nebunul satului, să se sacrifice urmând să i se facă o slujbă de înmormântare de pomină. Ipu acceptă cu seninătate situaţia. Întâmplarea face ca toate acestea să aiba loc în 23 august 1944. A doua zi nemţi dispăruseră din sat, fugind. Notablitatile satului îl trateaza pe Ipu, după retragerea nemţilor, cu aceeaşi indiferentă şi dispreţ.
Nuvela explorează comportamentul şi reacţiile unor oameni, aflaţi în situaţii-limita unde ipocrizia, cinismul şi laşitatea aşa-numiţilor stâlpi ai comunităţii, vin în contradicţie flagranta cu onestitatea, curajul şi mai presus de orice, puterea de sacrificiu a… nebunului satului
Ulterior s-a turnat si filmul dupăaceastă nuvelă, în regia lui Sergiu Nicolaescu, cu titlul Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte.
Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
La fel ca Ipu, am fost şi noi folosiţi de actuali guvernanţi , pentru a accede la putere şi apoi am redevenit nişte, Ipu ai statului român.
Titus Popovici , scriitor si scenarist
Sergiu Nicolaescu, regizorul filmului
